Secrete și prejudecăți

Fragment

Reuși cumva să nu se lase influențată de lacrimile de bucurie și admirație din ochii celor două surori și ieși din cameră, îndreptându-se încet spre scări. Întocmai după spusele Christinei, îl văzu imediat pe Edward foindu-se fără astâmpăr în jurul ultimei trepte de jos. Încă nu o observase, așa că se opri și își îngădui câteva secunde în care să-l privească, încercând fără succes să-și potolească bătăile accelerate ale inimii.

Era îmbrăcat într-un costum croit perfect pe trupul lui bine închegat, pe umerii lați și pe brațele-i vânjoase, iar părul de un negru lucios, cu cărarea într-o parte, îi era aranjat cu grijă pe spate. Cristalele fărâmițate din ochii lui fremătau cuprinse de nerăbdare și felul în care-și atingea papionul la fiecare trei secunde îi trăda toate emoțiile care-l stăpâneau în acele momente.

Deodată ridică ochii și o văzu, moment în care se opri brusc, pe loc. Expresia feței lui se schimbă complet în timp ce o urmărea cum cobora scările. Părea de-a dreptul… vrăjit de ceea ce vedea, iar această concluzie făcu inima Sophiei să sară peste câteva bătăi.

Se opri când ajunse la un pas distanță de el și zâmbi slab, dar el încă nu schiță niciun gest. Abia după câteva secunde bune apăru și pe buzele lui un zâmbet cald. La fel de cald ca și privirea lui adâncă.

Edward se aplecă ușor spre ea, iar șoaptele lui îi tăiară răsuflarea:

– N-am văzut în viața mea ceva mai frumos de atât! Sophie… eu… ezită el, privind-o lung.

Apoi se opri deodată, iar mâna lui îi atinse obrazul cu o mișcare ușoară, după care se afundă în părul ei, cuprinzându-i gâtul și trăgând-o mai aproape de pieptul lui. Iar respirația ei se opri complet când el își coborî capul, lipindu-și buzele de ale ei.

Sophie nu putea spune cu precizie cât durase acel sărut, dar un lucru era cert. După acel moment copleșitor, pentru ea nu mai era niciun dubiu că era îndrăgostită complet de bărbatul care-n acele clipe o ținea în brațele lui, la pieptul lui.