Nici om, nici pește, rusalka aparține totuși Dunării – leagănul și mama ei, cea care a născut-o a doua oară și pentru totdeauna. Cu limba tăiată, mută ca un pește, nu-și poate spune povestea.
Înoată iute și șerpuitoare ca un țipar, șuierând în apa tulburată de mișcările ei repezi, până ajunge în Zăvoiul Drăcoaicei, din Letea, denumire dată de vechii pescari lipoveni acelui loc ferit și umbros, în care copacii cresc precum piaza rea, unde nici picior de vânător nu se aventurează. Zăvoiul Drăcoaicei inspiră teamă printre oamenii apei.
Peștii îi aud inima bătând, strângându-se în jurul ei ca albinele în jurul reginei, atingând-o scurt, dar tandru, înotând după ea ca o mantie vie, care-și schimbă mereu conturul. Asemenea peștilor, pielea ei groasă este acoperită de mucus, simțind și vibrând neliniștită în apă.
Un roman realist-magic, hrănit de mitologia românească și cea slavă, plasat geografic în inima Deltei Dunării. O poveste veche închisă ermetic într-una nouă în care Alexandru, un jurnalist-scriitor care își îneacă regretele în alcool, ajunge să fie atras inexplicabil de o creatură legendară care domină peste Deltă și peste superstițiile oamenilor. Aceasta este Rusalka, iar localnicii spun cu groază că atunci când apare, se lasă o ceață de nepătruns și încep să moară oameni.
Îl va opri primejdia pe Alexandru să-și destăinuie iubirea?
Recenzii
Nu există recenzii până acum.