Istoria albinelor – Maja Lunde

Istoria albinelor va starni interesul unui numar foarte mare de cititori. Lunde a scris un roman pe care multi il vor citi dintr-o suflare, dupa care se vor aseza si vor medita: asupra vietii, a lumii si a viitorului. O reusita totala. – Annette Orre, littkritikk.no

Maja Lunde combina imaginatia si cercetarea stiintifica in acest roman care tinteste sa transmita un mesaj convingator, un roman plasat intr-un trecut sumbru, o modernitate deja condamnata si un viitor distopic. – Kirkus Reviews

Bestseller international publicat in treizeci si cinci de tari • peste un milion si jumatate de exemplare vandute in toata lumea • Bokhandlerprisen (Premiul librarilor norvegieni) in 2015 • cea mai bine vanduta carte in Norvegia in 2015 • cea mai bine vanduta carte in Germania in 2017 • doi ani consecutiv in topul Der Spiegel • selectata in cadrul programului Books at Berlinale in 2017 • una dintre cele mai vandute zece carti in traducere din Marea Britanie in 2018 • roman in curs de ecranizare.

Nelinistitoare, revelatoare, emotionanta si scrisa cu o maiestrie aparte, Istoria albinelor uneste in mod surprinzator trei voci distincte din trei epoci diferite intr-un roman provocator despre supravietuirea speciei umane. Relatiile cele mai puternice si in mod paradoxal cele mai fragile, cele dintre parinti si copii, sunt puse in echilibru cu aceea asupra careia rareori reflectam – relatia dintre om si natura.

Maja Lunde nu scrie un raport de mediu, ci o fictiune de cea mai buna calitate, care nu se concentreaza neaparat asupra albi¬nelor, ci mai ales asupra oame¬nilor si a relatiei pe care o au cu copiii lor si cu locul in care traiesc. – Deutsche Welle

Fragment din volumul “Istoria albinelor” de Maja Lunde:

“Cand albinele ajung intr-un loc nou, sunt mereu linistite in primele zile. Stau mai mult in interiorul stupului, la ele acasa. Apoi se aventureaza in afara stupului si fac mici zboruri de recunoastere, inspecteaza noile imprejurimi si se acomodeaza cu locul. Si, incet, zborurile lor devin tot mai lungi. Din a treia zi, isi reiau activitatea normala, astfel ca in jurul tuturor tufelor de afin se aude zumzetul lor inconfundabil. La vreo cincizeci sau saizeci de metri distanta de stupi, Lee, cu capul plecat, in mijlocul tufelor, incerca sa le numere, fara sa stie ca-l privesc.
M-am furisat in spatele lui.
– Stai!
Sari in sus de la sperietura.
– La naiba!
Am izbucnit in ras.
Schita un gest de descurajare cu bratul.
– M-ai intrerupt!
– Calmeaza-te, am sa te-ajut eu.
– N-am incredere in calculele tale. Tu nu esti obiectiv.
M-am asezat pe vine, langa el.
– Le pui pe fuga, spuse zambind. Nu mai e loc pentru albine aici.
– Bine, bine.
M-am ridicat si m-am dus la vreo zece metri distanta, cautand din privire o zona de aproximativ un metru patrat.
Sigur, aici erau.
O albina zbura dintr-o floare si se facu nevazuta. In aceeasi clipa, veni o alta si, imediat, o a treia.
– Cum merge treaba?
Am ridicat privirea.
– Destul de bine. Doua aici. Dar la tine?
– Trei.
– Esti sigur? intreba el. Trisezi.
– Tu nu stii sa numeri, am spus.