Eu cui am ramas ? Vol.1 +Vol.2 -Alina Dinu

Citatul de seară:

” Crezusem până atunci că viața înseamnă trezitul la ora șase, pășind, rapid, desculță prin curtea neasfaltată, ciufulită, căutând cu ochii mijiți de somn, ligheanul cu apă rece, să mă spăl pe față cu o coajă de săpun de casă pusă pe o bucată de carton. În bucătărie mirosea a ceai de mușețel și a pâine proaspătă pe care mama o rupea în patru și îmi dădea o bucată unsă cu margarină…

Credeam că fericirea înseamnă să alergi după pisici în jurul casei; să construiești case și fortărețe din cărămizi și pietre; să desenezi cu o creangă în pământul moale de după ploaie; să te bălăcești în lighean la soare și să faci spumă pe care să o sufli în vânt; să îți ajuți mama să spele la mână cearceaful pe care ai vărsat ceai și ai scăpat pâinea cu margarină, apoi să te joci după cearceaful întins pe sârmă care se mișca lin, în vânt.

Credeam că fericirea e atunci, când seara înainte de culcare împărțeam o omletă și Îi mulțumeam Lui Dumnezeu pentru masa pe care am avut-o, după care bunica îmi citea din singura carte de povești, ruptă, cu pagini lipsă, ce mirosea a vechi și umed în care personajele erau lipsite de griji…, pe care le divinizam. Credeam că fericirea este atunci când adormi ținută în brațe de mamă și te trezești din nou la șase, spălându-ți ochii cu apa rece din lighean și mâncând din nou pâine cu margarină…”